Moartea e un subiect caruia nu vrem sa-i facem prea mult loc in constiinta noastra. Desi afli zilnic despre oameni rapusi de boli grave, morti in tot felul de accidente, care s-au sinucis sau care au fost omorati, alegi sa te comporti normal, ca si cum ai fi vazut un film al carui subiect nu are nicio legatura cu tine. Lucruri care li se intampla altora, niciodata tie. Poate vestea despre moartea neasteptata a unei cunostinte te face uneori sa tresari si sa devii atent la gandurile care apar - "daca mi s-ar intampla si mie.." - dar le alungi repede si te arunci din nou in valtoarea evenimentelor care te solicita si te fac sa crezi ca traiesti intens si cu sens.
Si totusi constiinta mortii e singura care da cu adevarat sens vietii. Numai dupa ce ai simtit cu fiecare celula a corpului tau ca si tu vei disparea intr-o zi, definitiv, cu parul tau blond, minunat, pe care il speli doar cu sampon Vichy si-l aranjezi cu placa in fiecare dimineata pentru ca nu-ti place cum se onduleaza cele 2 suvite rebele, cu ochii tai pe care atatia ti i-au laudat, cu totul al tau si singur, complet singur, fara frati, prieteni, copii, chiar si fara cel despre care consideri acum ca n-ai putea trai daca n-ar fi, numai cand vei intelege cat de singur si inutil esti in fata mortii, abia atunci te poti intoarce lucid catre viata. Vei sti atunci ca ceea ce obisnuiesti sa vezi ca vesnicie, trece cat ai clipi si ca putine sunt lucrurile cu adevarat importante. Vei sti ca fiecare secunda conteaza si vei vrea s-o traiesti cu folos, vei pretui oamenii de langa tine, constient de calatoria scurta alaturi de ei, te vei bucura din plin de natura si tot ce ofera ea. Si poate tu insuti iti vei dori sa lasi un semn al trecerii tale, contribuind la viata care se creeaza si recreeaza permanent. E alegerea ta daca te hotarasti sa faci asta dand nastere unui copil, scriind o carte, pictand un tablou, descoperind o noua teorie, dezvoltand constiinta in ceilalti, cultivand pamantul, vindecand, hranindu-i pe cei flamanzi, cantand, dansand...Posibilitatile sunt nesfarsite.
Acorda-ti deci ragazul sa te gandesti la moarte, pentru ca nestiinta sa nu te transforme intr-un om mort, cat esti in viata inca.
